Din revista Ploc!, Nr 33

de traces de pollen
sur un pétal de lis –
l’étoile de berger

urme de polen
pe o petală de crin –
luceafărul

même lune froide –
la première fleur de pêcher
s’ouvre in silance

aceeaşi lună rece –
prima floare de piersic
se deschide în linişte

Instants choisis

de traces de pollen
sur un pétale de lis –
l’étoile de berger

C’est entre chien et loup que Vénus apparaît, dans la presque pénombre. Quand l’abat-jour s’allume, la nuit est proche et la réalité change le ton. Les organes sensoriels s’aiguisent et à leur suite, l’imaginaire.

Între câine şi lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape şi realitatea îşi schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simţ) se ascut şi, la rândul lor, imaginaţia.

Ici, l’Image se confond au réel et lui-ci est riche des variations de la Nature. Ce haïku est un cosmos : l’infiniment petit perle une lumière dans « l’infini muet »... L’immuable du ciel recèle la mesaggère lontaine du soir dans les poussières fine des lumière : la fleur de lis devient l’infime trace de l’étoile et les pollens la révèlent.

Aici, imaginea se confundă cu realul şi acesta este îmbogăţit de variaţiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”… Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea şi polenul iese în evidenţă.

On assiste à une subtile reaction entre l’évanescence porteuse de vie et la Vie même, génitrice de l’éphémère... Une simple poussière d’étoile, un pollen, génère une fleur ; un seul pétale de pureté, de lis, est un miroir sur le Ciel.

Asistăm la o subtilă reacţie între evanescenţa purtătoare de viaţă şi Viaţa însăşi, generatoare de efemer… un simplu praf de stea, un grăunte de polen, generează o floare; o singură petală de puritate, de crin, este o oglindă pe Cer.

Ce haïku on renvoie à un ordre immanent où la Beauté se suffit à elle- même. Nul besoin de la définir. Elle transparaît, souverane, unique, par-delà le ragard qui la contemple...

Acest haiku răstoarnă ordinea imanentă unde Frumuseţea îşi este suficientă ei însăşi. Nu e nevoie de a o defini. Ea transpare, suverană, unică, prin privirea care o contemplă…

Oliver Walter

Liliac

Aprilie

Din cartea ENFANSILLAGES

La editura « Unicité » a apărut volumul colectiv de haiku «Enfansillages», «Urme lăsate de copii», sub direcţia lui Danièle Duteil şi Valérie Rivoallon. Volumul poartă subtitlul “Primăvara poeţilor 2012” şi este dedicat copilului, lumii copilăriei în general.

midi dans le parc -
le grand-père et son petit-fils
ramassent des marrons


amiază în parc –
bunicul şi nepotul
adună castane

*

dans le ruisselet froid
se baignent deux canards –
le bébé rit


în pârâiaşul rece
se scaldă două raţe –
bebeluşul râde

Din Sketchbook martie/aprilie 2012

the frogs listening to
the ripple of water—
new moon rise

# 274. Maria Tirenescu, RO

broaştele ascultă
clipocitul apei -
răsare luna nouă

the stork walks slowly—
a little frog jumps off
the leaf near her

# 276. Maria Tirenescu, RO

barza păşeşte rar –
o broscuţă sare
pe frunza de alături
*
a stork flies
above the pond —
the frogs hiding

# 278. Maria Tirenescu, RO

o barză zboară
deasupra bălţii -
broaştele se ascund

http://poetrywriting.org/Sketchbook7-2MarApr2012-41/0_Results_Sketchbook_7-2_MarApr_pond_life_Haiku_Thread_Results.htm

Din revista Ploc!, Nr 32

automne au verger –
une branche de pommier
rompue par le vent

toamna în livadă –
o creangă de măr
ruptă de vânt
*
un dernier coing
s’attarde sur une branche –
la pluie froide

o ultimă gutuie
stăruie pe o creangă –
ploaie rece
*
un heure de travail –
un collier en marrons
au cou de la poupée

o oră de lucru –
la gâtul păpuşii
colier din castane
*
des marrons mûrs
dans les allées du parc –
un beau couchant

castane coapte
pe aleile parcului –
frumos asfinţit


http://www.100pour100haiku.fr/revue_ploc/Ploc_revue_haiku_numero_32.html

1 Mai din zori şi până în seară