Antologia Festivalului internaţional "Le voci della Poesia 2011" din Capoliveri

În urma concursului organizat de poeţii din Capoliveri, s-a publicat o antologie cu titlul "Gemme di Haiku nella Miniera Calamita". Din Cuvântul înainte cităm:

"L’Isola d’Elba è terra propizia alla poesia.

Lunga è la lista di poetic he sono nati o sono vissutio, quanto meno, hanno frequentanto la magica isola. E non è un caso che numerose siano le targhe stradali che – soprattutto a Capoliveri – sono dedicate a poeti.

In questo territorio, inoltre, vive felicemente un Premio letterario di grande spico, un Gruppo di Poeti Elbani che ha svolto un’interesante attivita teatral-poetica e non mancano ottimi poeti locali.

Non c’è quindi da stupirsi se quest’anno la giuria del Premio Internazionale Capoliveri Haiku ha riconosciuto quail vincitori un discreto numero di poeti dell’Isola, finalmente contagianti dalle suggestioni dell’haiku.

Giorgio Weiss
Directore del Festival Internazionale Le voci della Poesia"

Autorii premiaţi:
Renata Cerdenti – Capoliveri
Maria Gisella Catuogno – Portoferraio
Rosz Chisari – Capoliveri
Francesco de Sabata – Pescantina
Giancarlo Fascendini – Ardenno

Autorii români selecţionaţi şi varianta română a haiku-ului publicat în antologia concursului de haiku, în ordine alfabetică:

Molia de vie
în jurul ultimei sticle:
somelier bătrân.

Oana Aurora Boazu - Galaţi

O frunză căzând
dintr-un mesteacăn uscat –
un haiku nescris.

Patricia Lidia Cevei – Timişoara

Blocat în mină –
în lampa băieşului
câţiva licurici.

Cezar-Forin Ciobîcă – Botoşani

Noapte albastră –
în plasa pescarului
se zbate luna.

Iulian Ciupitu - Bucureşti

Plânge căderea
frunza însângerată –
cărarea e grea.

Victoria Fătu Nalaţiu – Bistriţa

Luna recoltei
pe butuci ciorchinii
încep să se scuture.

Carmen Florea – Bucureşti

Culesul viei –
un stol de grauri
întunecă cerul.

Letizia Lucia Iubu – Craiova

Plin de seminţe,
ţin în căuşul palmei
pădurea toată

Ecaterina Neagoe - Bucureşti

Crâng părăginit –
mugurii de măcieş
plesnesc rând pe rând

Oprica Pădeanu - Bucureşti

Ninsori timpurii –
pădurea de mesteceni
dispare deodat’

Ana Petcu - Bucureşti

Deasupra apei
un licurici măreşte
spuza stelelor

Viorica Borisov Referendaru

Crepuscolo
nel bosco di querce –
hop, lo scoiattolo

Lumina serii
în pădurea de stejar –
hop, veveriţa

Maria Tirenescu - Cugir

Din revista Ploc!, Nr 33

de traces de pollen
sur un pétal de lis –
l’étoile de berger

urme de polen
pe o petală de crin –
luceafărul

même lune froide –
la première fleur de pêcher
s’ouvre in silance

aceeaşi lună rece –
prima floare de piersic
se deschide în linişte

Instants choisis

de traces de pollen
sur un pétale de lis –
l’étoile de berger

C’est entre chien et loup que Vénus apparaît, dans la presque pénombre. Quand l’abat-jour s’allume, la nuit est proche et la réalité change le ton. Les organes sensoriels s’aiguisent et à leur suite, l’imaginaire.

Între câine şi lup, Venus luceafărul apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape şi realitatea îşi schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simţ) se ascut şi, la rândul lor, imaginaţia.

Ici, l’Image se confond au réel et lui-ci est riche des variations de la Nature. Ce haïku est un cosmos : l’infiniment petit perle une lumière dans « l’infini muet »... L’immuable du ciel recèle la mesaggère lontaine du soir dans les poussières fine des lumière : la fleur de lis devient l’infime trace de l’étoile et les pollens la révèlent.

Aici, imaginea se confundă cu realul şi acesta este îmbogăţit de variaţiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”… Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea şi polenul iese în evidenţă.

On assiste à une subtile reaction entre l’évanescence porteuse de vie et la Vie même, génitrice de l’éphémère... Une simple poussière d’étoile, un pollen, génère une fleur ; un seul pétale de pureté, de lis, est un miroir sur le Ciel.

Asistăm la o subtilă reacţie între evanescenţa purtătoare de viaţă şi Viaţa însăşi, generatoare de efemer… un simplu praf de stea, un grăunte de polen, generează o floare; o singură petală de puritate, de crin, este o oglindă pe Cer.

Ce haïku on renvoie à un ordre immanent où la Beauté se suffit à elle- même. Nul besoin de la définir. Elle transparaît, souverane, unique, par-delà le ragard qui la contemple...

Acest haiku răstoarnă ordinea imanentă unde Frumuseţea îşi este suficientă ei însăşi. Nu e nevoie de a o defini. Ea transpare, suverană, unică, prin privirea care o contemplă…

Oliver Walter